Ce făceam acum un an?

 

Cand memoria te lasă, ai Google Foto care să-ți arate ce momente ai imortalizat în trecut, sau Facebook care îți amintește că ai petrecut timpuri frumoase cu oameni calzi, dragi ție, pe care îi vedeai zilnic fără restricții sau alte limitări.

Sunt o norocoasă…sunt înconjurată de atâția oameni buni și frumoși cu care am trăit experiențe diverse și pe care le-am surprins în sute de instantanee, dar mai ales mi le-am întipărit în minte și în suflet. Ce făceam acum un an? Pfff…îmi trăiam libertatea după care acum tânjesc. Astfel, că în perioada similară a anului trecut mă găseam bronzându-mă sub soarele Mexicului, bălăcindu-mă în Marea Caraibelor, făceam plajă în Cancun și mă răcoream cu o Mimosa. Sau Hugo. Și în unele zile cu Pina Colada. În fine, le-am cam încercat pe toate. Și înainte de a mă bucura de soarele din Mexic m-am bucurat și de experiența canadiană vreo două săptămâni. Deci, o lună întreagă de concediu. Lucky me, huh? True… când ai o familie iubitoare, atunci lucruri minunate ți se întâmplă. 

 

 

Dar până să ai o vacanță frumoasă,  e musai să treci prin momente încordate ca să te poți bucura cu și mai multă intensitate. Așa că, nici eu nu am fost privată de aceste provocări. 

Mai întâi, cu doar o lună înainte de plecarea mea, mi-am adus aminte că nu am pașaport. Și țin minte că eram într-o zi de joi, iar eu eram în Sibiu și trebuia să aștept până luni ca să-mi pot depune documentele în Bacău. Și intram în criză, pentru că pașaportul era gata în două săptămâni iar eu trebuia să obțin și viza pentru Canada. Răbdarea nu e punctul meu forte și am simțit acele două săptămâni ca fiind cele mai lungi din viața mea. Nah, ca a venit nebunia asta și cele două săptămâni de atunci mi se par minute comparativ cu perioada aceasta.

Buunn. Luat pașaport, primit viză de Canada, biletele le aveam cumpărate cu ceva timp înainte…nu mai rămânea decât să-mi iau zborul. Inițial spre Canada și ulterior spre însoritul Mexic. Yikes ! Doar că, drumul nu era direct, București- Toronto, ci aveam escală la Amsterdam. 1 h, 30 între zboruri. Big mistake cu rezervarea. Pentru că…uite așa, m-am trezit fugind prin aeroport, rugându-mă de pasageri și personalul din aeroport să mă ajute să ajung înainte să se închidă poarta. Și am reușit…am ajuns cu 5-10 min înainte de închidere, timp suficient cât să-mi iau o sticlă cu apă de la un automat. Foarte inspirată am fost. Apa a fost numai bună după mâncărurile picante pe care le-am servit. Pentru că…ce să vezi…eram într-un avion plin de condimente…indiene. Cine naiba să știe că Jet Airwaves este o companie indiană??? Acum cu izolarea asta, parcă mi-e dor de oamenii din India cu care am călătorit peste 8 ore. 😅 😅 😅

So… am ajuns într-un final în Canada, de unde m-a cules nana mea și am mers împreună către Hamilton, unde locuiește de ceva ani buni. Și tot acolo locuiesc unchii mei, stabiliți de peste 20 de ani. Ce mai… dacă în mijlocul familiei nu te simți protejată și iubită, atunci nu știu care e locul cel mai confortabil. În afara faptului că am petrecut timp frumos cu familia și am cunoscut câte ceva despre modul de viață al canadienilor, similar, după părerea mea, cu cel al americanilor, nu prea am rămas cu multe impresii. Mi-a plăcut enorm de mult vizita la Cascada Niagara, care este foarte aproape de unde locuiesc ei, dar mai ales vizita la CN Tower. M-am simțit la înălțime, la propriu și la figurat. (restaurant cu vedere 360°,  la 553 m înălțime…wow…priveliști absolut fabuloase ale orașului Toronto și portului Harbour Font). Aaaa…si  sunt înnebuniți după cafeaua de la Tim Horton. Nu e ea cea mai aromată cafea, dar e băubilă.(există oare cuvântul ăsta? ‘nfine, you get the point.  )

Vă spuneam la început că luna Aprilie a anului trecut mă prindea sub soarele arzător al Mexicului. Mi-a rămas mintea la marea aceea turcoaz,cu nisipul galben și fin și cerul albastru senin, pe care vedeai legănându-se ușor câte o parapantă colorată cu însemnele Mexicului. Incredibile senzații. Am petrecut 10 zile fantastice și pentru asta mulțumesc nanei mele pentru cadoul neașteptat.

Pentru că sunt născută într-o zi de vară, sub un semn de Foc,  ador căldura, și vara, și soarele,  si derivatele lor, dar mai ales  confortul mental pe care ți-o dă o plimbare pe plajă la 6 dimineața. Vacanțele nu mi le-am petrecut niciodată într-un resort, ci mereu am luat la pas orașul sau zona vizitată, pentru că,dincolo de relaxarea pe care ți-o oferă o evadare de 3 sau 7 sau chiar mai multe zile, rămâne și scopul educativ. Într-adevăr, când te duci într-un resort nu cunoști cu adevărat cultura țării respective, dar dați-mi voie să vă zic că personalul de acolo mi-a depășit orice așteptare în ceea ce privește serviciile. De la locația grozavă și  îngrijită aflată fix pe plajă, c o grădină imensă unde viețuiau diverse păsări și animale, la mâncarea gustoasă și diversificată, până la activitățile de peste zi și la momentele artistice din fiecare seară. Oamenii ăștia, vă spun, erau pe baterii. Îi vedeai și ziua cu tot felul de momente antrenante pe plajă sau în cadrul resortului, dar și seara când susțineau spectacole de min 3 ore. Fabulos. Asta ca să te facă să nu simți că ești totuși într-o zonă închisă, securizată, de unde doar cu însoțitor poți ieși. Și invariabil prinzi și ceva din cultura și modul lor de a fi.

Noh…soare, palmieri, fructe de mare, petreceri cu spumă, muzică și distracție…până când? Păi până când trebuie să te întorci și acasă…doar că…ce vă spuneam eu? Că îți trebuie senzații tari ca să simți că s-a meritat vacanța? Nici revenirea mea acasă nu a fost lipsită de incidente…asta pentru că, în  Mexic, în timp ce mă bucuram de un cocktail pe plajă, primesc un frumos mail de la compania aeriană în care îmi comunicau că între timp au dat faliment și zborul către casă, evident anulat…asta cu doar câteva zile înainte de întoarcerea mea…oookkkk. 🙄🙄🙄

Iar drăguții de la Esky, prin care am cumpărat biletele nu au făcut absolut niciun efort, cu toate insistențele mele ca să-mi găsească o soluție la problema recent apărută…și pentru recuperarea banilor, prin ei, a trebuit să fac reclamație la ANPC, pentru că deh…doar nu s-au dus ei în excursie cu o companie de care habar nu aveam că are probleme financiare.

Cert este că am găsit și mi-am achiziționat bilet direct de la KLM și într-un final, am ajuns acasă…cu amintiri și peripeții cu gust dulce-amărui…so…vacanță? Anyone?…eu zic da, oricând…

Dar voi? Ce făceați acum un an în luna Aprilie?

Pe curând, dragilor!

Iulia T

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *