Joia de poezie

#9

m-am epuizat emoţional cât am putut
nu am dat niciodată mai puţin decât trebuia
şi nu voi şti să transmit mai mult decât nu se poate
am un cerc vicios în minte pe care îl las să se adape din mine
nu mai mănânc nimic azi
nu mai beau nici apă
vreau doar să mă întind pe o pajişte de flori
neînflorite
şi să stau acolo până îmi trece viaţa
odată cu ele
să mă bucur de copilăria lor cum nu m-am bucurat de a mea
să fie zi când nu am noapte
să fie cald când am doar iarnă
să fii şi tu acolo
când mă îngroapă liniştea
să nu mai doară trecutul
rănile şi traumele din altă poveste scrisă de mine

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.