Joia de poezie

visez să mă dau în leagăn la țară
să am în mână o carte bună care să mă surprindă
să mă fure din realitate și să mă ducă unde vrea ea
dar nu în viața mea
să mă sustragă de acolo și să nu mă mai dea înapoi
visez cum visează cerul la zile fără ploi
să nu-și mai chinuie norii să muncească atât de mult
să nu mai caute vinovați și să îi lovească până plâng
visez să mă las pe spate cu căștile în urechi
să ascult muzică veche
un jazz de demult care să-mi gâdile inima
și să mă teleporteze în fericire
să mă ducă în copilărie și să mă așeze în brațele mamei
și să-i strâng mâna surorilor mele
așa cum îmi alinau ele cele mai multe frici
să închid și ochii, să las cartea pe o buturugă
și să visez pe bune la anotimpurile vieții mele
când e iarnă să mă simt vară
și când e vară să mă simt eu