Joia de poezie

#15

am constelații în fiecare particulă
m-am construit cu atenție toți anii aceștia
și mi-e teamă să nu mă consume la cină
un om care nu merită
îmi curge pe lângă sânge o substanță pură
arta cu care mi-am vindecat fiecare rană
și nu o să las pe nimeni să extragă fericirea din mine
un om care nu merită

am o constelație a mea doar
o țin ascunsă de oameni
o ascund și de mine uneori
că nu vreau să mă folosesc de ea greșit
știu că e în mine și îmi dă puterea să mă iubesc
un lucru pe care nu îmi amintesc mereu să-l fac
dar nu o să mai las niciun om care nu merită
să sape în mina din inima mea
și să se îmbogățească
să rămân eu gol în timp ce el e plin
nu mă mai dezbrac în fața nimănui
nu mă mai las purtat de val
în vapoare fără barcă de salvare
aș vâsli cu mâinile mele oceane întregi
doar ca să fiu bine
doar să nu las un om care nu merită
să primească tot

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.