mă dor lucruri care de fapt nu dor
care de fapt sunt o iluzie a nimicului pe care îl simt
mă dor tălpile
mă dor mâinile
mă dor umerii de la bagajele pe care le port după mine
nu știu dacă miros a iubire
sau a durere
nu știu dacă miros a orbire
sau a moarte
nu știu
știu cum să scriu cărți întregi despre cum
să nu scrii cărți întregi
știu să scriu poezii cu sute de versuri
despre cum să nu iubești
și știu să înec crezurile în vorbe pe care
le spun ca să le înghit mai ușor
nu mai am cearcăne
nu mai am amintiri în alb și negru
nu mai am umor negru sau roz de orice fel
că nu mai ești aici
și verile sunt frici