Una dintre comorile pe care le dețin în “acasa” mea este colecția de cărți cu povești din copilărie. Mereu am fost fascinată de ele, sentiment hrănit de procurarea lor dificilă, într-o perioadă în care cărțile se găseau greu și nici măcar nu îți permiteai luxul de a le selecta după preferințe, căci le cumpărai la “bax”. Îmi amintesc bine cum tata ne povestea despre peripețiile lui prin București, în căutare de cărți. Iar când le primeam le cercetam din copertă până-n cusătura foilor, le miroseam și le verificam luciul sau rugozitatea hârtiei și le însemnam în felul nostru. Apoi, înainte de a descifra conținutul scrierii, începeam să analizăm ilustrațiile și să ne imaginăm, anticipat, cu totul și cu totul alte povești decât cele pregătite de autor.
Este interesant că peste ani, valoarea acestor ilustrații și cărți a crescut pentru noi, așa că am început să le căutăm prin debaraua casei părintești, pentru ca să analizăm “cu alți ochi” vechile poze.
Acum realizez că penița desenatorului este foarte importantă; ea modelează și povestea din cuvintele scrise. Aceeași întâmplare însă conturată în imagini și stiluri diferite devine parcă alta. Oricum, ținând cont că pentru un copil care nu știe încă a citi, povestea care i se rostește trece prin filtrul imaginii înainte de a fi asimilată de gandirea magică, cred ca aceste desene pot crea o lume aparte. O lume imaginară în care orice personaj poate schimba la un moment dat deznodământul poveștii, își poate schimba îmbrăcămintea, atitudinea, caracterul, istoria.
Dacă ai fost un iubitor de povești și încă mai ai cărțile vechi, pune in comentariu o poza cu acea carte sau povestea preferata (în caz că nu mai găsești cartea), ca să ne bucurăm cât mai mulți dintre noi de talentul unor oameni cărora nu le-am reținut si numele dar imaginile lor ne-au colorat copilăria.