• Joia de poezie

    #14 visez să mă dau în leagăn la țarăsă am în mână o carte bună care să mă surprindăsă mă fure din realitate și să mă ducă unde vrea eadar nu în viața measă mă sustragă de acolo și să nu mă mai dea înapoivisez cum visează cerul la zile fără ploisă nu-și mai chinuie norii să muncească atât de multsă nu mai caute vinovați și să îi lovească până plângvisez să mă las pe spate cu căștile în urechisă ascult muzică vecheun jazz de demult care să-mi gâdile inima și să mă teleporteze în fericiresă mă ducă în copilărie și să mă așeze în brațele mameiși să-i strâng mâna…

  • Joia de poezie

    #13 nu mai dorm bine de ceva timp am pus visele pe pernă să le adorm dar nu vor le învelesc cu pătura mea mov care uneori îmi acoperă încet buzele apoi nasul și ochii și mă adoarme de tot am un corp lângă mine care nu mă înțelege un trup de carne care nu știe ce sunt eu de pe ce planetă am coborât și unde mi-am săpat mormântul nu știe unde mi-am pus oceanele și unde mi-am construit afterlife-ul e doar carne și nu mă cunoaște pe deplin sau nu poate să o facă și simt că trebuie să plec să mă adâncesc pe scările de la etajul…

  • Joia de poezie

    #12 scriu poezii fără geam le închid într-un borcan și le uit acolo o veșnicie până simt că nu mai dor le aștern în notițe și mai uit de ele intenționat desigur că doar așa pot scrie eu nu mă gândesc cum să mă vindec mă frământă doar scriitura asta să fie cât mai bine realizată să rupă inimi și să le vindece în același timp în care eu mai dorm puțin că am un somn într-un ochi de nu mai pot iubi trăi

  • Joia de poezie

    #11 te-ai descălțat cuminte la intrare şi ai uitat de ce te-ai trezit azi dimineață când ai pășit la mine în dormitor m-ai iubit cu lumina aprinsă de teamă să nu te îndrăgostești mi-ai mângâiat obrazul și buza de sus apoi mi-ai vorbit despre muzică de parcă asta e tot ce trece prin tine am încercat să nu te trezesc am încercat să te iubesc şi am eşuat lamentabil aşa cum s-au ciocnit lumile noastre uneori de dor am înnebunit puţin cât să ştii că îmi eşti constant în gând atât de perfect e totul când eşti aici şi atât de solitară îmi e trăirea atunci când ochii mei se…

  • Joia de poezie

    #10 între două bătăi de inimă suntem noi iar între două respirații accelerate încep să iasă la suprafață emoții din adâncuri ce ne colorează obrajii și colțul buzelor în tonuri gri, de sadness cât despre golul dintre noi îl sărut centimetru cu centimetru încercând să ajung mai aproape de tine spune-mi, îmi iese? şi chiar de nu ar fi aşa chiar de nu aş avea capacitatea aceasta de a scrie atât de bine pentru tine să îţi redau la nesfârşit emoţia unei trăiri pe care doar cu mine o poţi avea m-aş simţi prea mic să nu te mai am m-aş simţi imposibil de iubit ca un monstru de sub…

  • Joia de poezie

    #9 m-am epuizat emoţional cât am pututnu am dat niciodată mai puţin decât trebuiaşi nu voi şti să transmit mai mult decât nu se poateam un cerc vicios în minte pe care îl las să se adape din minenu mai mănânc nimic azinu mai beau nici apăvreau doar să mă întind pe o pajişte de florineînfloriteşi să stau acolo până îmi trece viaţaodată cu elesă mă bucur de copilăria lor cum nu m-am bucurat de a measă fie zi când nu am noaptesă fie cald când am doar iarnăsă fii şi tu acolocând mă îngroapă linişteasă nu mai doară trecutulrănile şi traumele din altă poveste scrisă de mine

  • Joia de poezie

    #8 e un sentiment ciudat cel al despărţirii când ştii că vine că se ascunde ca un clovn de copii înainte să îi sperie aşa cum mă simt acum pregătit de nepregătit de ruptură nu vreau să te las dar aşa e cel mai bine   despărţirile sunt paralizie temporară nu ştii să mai vorbeşti nu ştii să mai asculţi nu ştii să mai gândeşti nu ştii pur şi simplu şi atât contează că nu mai ştii ce simţi ţi se blochează mintea pe imaginea celui iubit   atunci când te desparţi e ca şi când de sete ai cere să bei apă oxigenată ca şi când fugi de traumă…

  • Joia de poezie

    #7 îmi dau seama că nu mai e nimic diferenţele astea dintre neuronii noştri mă enervează teribil nu mai am destulă minte pentru câte mă dor nu mai am destulă energie să mai lupt cu tine nu mai pot să întorc iubirea pe toate părţile şi să-i găsesc culoarea potrivită azi mă simt singur mai solitar decât întunericul mă simt mai singur decât atunci când eram singur nu mai arde focul cum o făcea cândva şi nu mai simt setea cum mă seda cândva am gânduri pe hârtii de care nu a auzit nimeni şi vorbe nescrise pe care le ştiu toţi nu mă mai înţelegi nu mă mai gândeşti…

  • Joia de poezie

    #6 mă gândesc că în ultima perioadă am fost părăsit de cuvinte scrisul s-a uitat la mine m-a analizat şi a constatat că nu mai am de ce să-l folosesc şi a plecat fără să se uite înapoi fără să mă întrebe dacă chiar sunt bine nu am conştientizat de ce nu mai pot scrie până acum dar m-am trezit din vis nu mai merge scrisul la mine s-a stricat şi nu am ce să-i fac nu mai curg metaforele corect nu mai e liniştea aia de dinaintea cuvintelor care să-mi acopere ca o umbrelă mintea nu mai am scrisul în mânecă nu mai   am dorul ce se frânge…

  • Joia de poezie

    #5 explozie de dor între noi doi clișeu artistic așa ca mine și ca tine îmi cer singur să nu fiu vulnerabil dar îmi cad din mâini cuvintele și se lovesc de foi cum se sfârșesc oamenii de la utimul etaj direct pe asfalt așa îmi umplu singur foile cu roșu cadavre de rime sicrie uitate în pământ îmi cer să încerc să nu mai merg în locuri în care am fost noi doi să alerg când ajung în parc și văd umbra ta în urma mea să îmi rup mâna cu care te-am ținut strâns în ploaie și să dau foc la cinematograful unde am vizionat atâtea filme proaste…