Prolog – Am auzit că pădurea asta este bântuită, a spus unul dintre cei cinci tineri care moțăiau în jurul focului. De fapt, chiar este, a continuat cu un zâmbet firav ivit pe buzele sale…

PrologLegiunile întunericului Cetatea Plutitoare Puff! Uşa camerei Eretocritului Septimiu Verus se închise cu o pufnitură, lăsând să se piardă zgomotul în ecoul încăpe-rii. Lovitura fu atât de puternică încât lampa de pe noptieră se auzi,…

PrologDin umbră Decembrie, 2014 Ochii se plimbau de colo-colo. Încăperea părea să fie un coridor înalt în formă de boltă. Pereţii laterali erau îmbrăcaţi cu portrete care înfăţişau oameni şi fiinţe ciudate. Aveau un aer…

…care îți zâmbesc de fiecare dată când revii în orașul cu străzi pietruite  și cu bijuterii arhitecturale. Când trei fete zăpăcite se aventurează într-un oraș idilic și fermecător cum e Sibiul, mini weekendul de sfârșit…

În cele mai multe din pozele noastre de pe feed sau story, ne puteți vedea una dintre mâini mereu ocupată. Cu ceva important. Cu ceva buuun. Cu ceva pentru care pierdem autobuzul, socializăm cu oamenii…

Autoizolare. Ziua 43 .   Care mi-e cea mai dragă activitate? Cititul. Așa se face că, în aceste zile dau gata carte după carte. Am citit cât să îmi depășesc targetul. Ceea ce e bine. Înseamnă…

Una dintre comorile pe care le dețin în “acasa” mea este  colecția de cărți cu povești din copilărie. Mereu am fost fascinată de ele, sentiment hrănit de procurarea lor dificilă, într-o perioadă în care cărțile…

Cand memoria te lasă, ai Google Foto care să-ți arate ce momente ai imortalizat în trecut, sau Facebook care îți amintește că ai petrecut timpuri frumoase cu oameni calzi, dragi ție, pe care îi vedeai…

 „Timpul nu mai avea răbdare”, încheie Marin Preda romanul Moromeții, o constatare tristă care până de curând era valabilă. Doar că între timp, raportul nostru cu timpul s-a schimbat dramatic. Am luat o pauză impusă…