• Joia de poezie

    #18 mă dor lucruri care de fapt nu dor care de fapt sunt o iluzie a nimicului pe care îl simt mă dor tălpile mă dor mâinile mă dor umerii de la bagajele pe care le port după mine nu știu dacă miros a iubire sau a durere nu știu dacă miros a orbire  sau a moarte nu știu știu cum să scriu cărți întregi despre cum să nu scrii cărți întregi știu să scriu poezii cu sute de versuri despre cum să nu iubești și știu să înec crezurile în vorbe pe care le spun ca să le înghit mai ușor nu mai am cearcăne nu mai am amintiri…

  • Interviu cu Mara Chelcioiu

    – omul, scriitorul și cititorul – Iulia Ganga: Mara, eu am făcut cunoștință cu tine prin prisma volumului “La umbra unui vis”. Cum ai descrie scriitoarea Mara de atunci și scriitoarea Mara din noul volum “Tăietura de hârtie”? Mara Chelcioiu: Documentarea pentru „Tăietura…” a început cu mai bine de un an înainte de „La umbra unui vis”. Procesul face diferența între cele două, scriitoarea e aceeași, doar experimentează stiluri diferite. Dacă „La umbra unui vis” a pornit chiar de la două vise pe care le-am avut și de acolo lucrurile au luat-o razna, așa cum e și frumos la vise, pentru „Tăietura de hârtie” am avut o abordare metodică, am…

  • Joia de poezie

    #17 în colțul din dreapta al zâmbetului meu stă agățatăo amintire cu tineo șterg mereu cu șervețele umedeși nu se iaam încercat și cu spirtam încercat acid sulfuricam încercat tot și tot ești acolomă trage de buze să îmi fure un surâscând mă gândesc la noi am fost la medic sa mă operez și nu a știut ce să-mi facă, ce să-mi spunămi-a făcut anestezie și a tras de tine ca de o măsea de mintecare minte că va pleca pentru totdeaunaașa și tunu te mai vorbesc, nu te mai rostescnici cu nume, adresa, număr de telefoncu nimicdar îmi este prins dorul de buzăca o lipitoare de vena jugulară ok,…

  • Joia de poezie

    #16 mereu mi-a fost teamă de întuneric în copilărie eram dependent de lumină.rar singur.niciodată abandonat.o așteptam pe mama urcat pe scaun la fereastrăclipeam desîmi era teamă să îmi întorc privirea peste umărsă nu mă cuprindă solitudinea cum o face astăzicum îi simt acum tentaculele pe spate în copilărie erau mai senine zileleam pe retină imaginea în care mama se întorcea de la piațănu am mai simțit niciodată o bucurie mai mare ca atuncimama nu suna la interfonmama avea cheia proprieeu nu, eu eram prea mic să am una doar a meadar ea avea și eram așa fericit că se întorcea acasăaveam doar 6 anicum să am eu cheie la casă?nu conta…

  • Joia de poezie

    #15 am constelații în fiecare particulăm-am construit cu atenție toți anii aceștiași mi-e teamă să nu mă consume la cinăun om care nu merităîmi curge pe lângă sânge o substanță purăarta cu care mi-am vindecat fiecare ranăși nu o să las pe nimeni să extragă fericirea din mineun om care nu merită am o constelație a mea doaro țin ascunsă de oamenio ascund și de mine uneorică nu vreau să mă folosesc de ea greșitștiu că e în mine și îmi dă puterea să mă iubescun lucru pe care nu îmi amintesc mereu să-l facdar nu o să mai las niciun om care nu merităsă sape în mina din inima…

  • Joia de poezie

    #14 visez să mă dau în leagăn la țarăsă am în mână o carte bună care să mă surprindăsă mă fure din realitate și să mă ducă unde vrea eadar nu în viața measă mă sustragă de acolo și să nu mă mai dea înapoivisez cum visează cerul la zile fără ploisă nu-și mai chinuie norii să muncească atât de multsă nu mai caute vinovați și să îi lovească până plângvisez să mă las pe spate cu căștile în urechisă ascult muzică vecheun jazz de demult care să-mi gâdile inima și să mă teleporteze în fericiresă mă ducă în copilărie și să mă așeze în brațele mameiși să-i strâng mâna…

  • Joia de poezie

    #13 nu mai dorm bine de ceva timp am pus visele pe pernă să le adorm dar nu vor le învelesc cu pătura mea mov care uneori îmi acoperă încet buzele apoi nasul și ochii și mă adoarme de tot am un corp lângă mine care nu mă înțelege un trup de carne care nu știe ce sunt eu de pe ce planetă am coborât și unde mi-am săpat mormântul nu știe unde mi-am pus oceanele și unde mi-am construit afterlife-ul e doar carne și nu mă cunoaște pe deplin sau nu poate să o facă și simt că trebuie să plec să mă adâncesc pe scările de la etajul…

  • Joia de poezie

    #12 scriu poezii fără geam le închid într-un borcan și le uit acolo o veșnicie până simt că nu mai dor le aștern în notițe și mai uit de ele intenționat desigur că doar așa pot scrie eu nu mă gândesc cum să mă vindec mă frământă doar scriitura asta să fie cât mai bine realizată să rupă inimi și să le vindece în același timp în care eu mai dorm puțin că am un somn într-un ochi de nu mai pot iubi trăi

  • Joia de poezie

    #11 te-ai descălțat cuminte la intrare şi ai uitat de ce te-ai trezit azi dimineață când ai pășit la mine în dormitor m-ai iubit cu lumina aprinsă de teamă să nu te îndrăgostești mi-ai mângâiat obrazul și buza de sus apoi mi-ai vorbit despre muzică de parcă asta e tot ce trece prin tine am încercat să nu te trezesc am încercat să te iubesc şi am eşuat lamentabil aşa cum s-au ciocnit lumile noastre uneori de dor am înnebunit puţin cât să ştii că îmi eşti constant în gând atât de perfect e totul când eşti aici şi atât de solitară îmi e trăirea atunci când ochii mei se…

  • Joia de poezie

    #10 între două bătăi de inimă suntem noi iar între două respirații accelerate încep să iasă la suprafață emoții din adâncuri ce ne colorează obrajii și colțul buzelor în tonuri gri, de sadness cât despre golul dintre noi îl sărut centimetru cu centimetru încercând să ajung mai aproape de tine spune-mi, îmi iese? şi chiar de nu ar fi aşa chiar de nu aş avea capacitatea aceasta de a scrie atât de bine pentru tine să îţi redau la nesfârşit emoţia unei trăiri pe care doar cu mine o poţi avea m-aş simţi prea mic să nu te mai am m-aş simţi imposibil de iubit ca un monstru de sub…