• Învierea

    Prolog – Am auzit că pădurea asta este bântuită, a spus unul dintre cei cinci tineri care moțăiau în jurul focului. De fapt, chiar este, a continuat cu un zâmbet firav ivit pe buzele sale pline. Dopul unei sticle de bere a căzut lângă el. Gâlgâitul lichidului s-a amestecat cu trosnetul focului.– Acum, vrei să ne prostim ca în filmele alea în care sunt cu toţii priviţi din umbră şi o crimă groaznică s-a petrecut acum nu ştiu cât timp, după care apare un cadavru sau vreun om transformat în şopârlă sau zombi? Haide, Stefan, nu mă păcăleşti cu lucrurile astea atât de prosteşti, să ştii!Emily Lovec s-a jucat cu…

  • Sufletele celor Întunericiţi

    PrologLegiunile întunericului Cetatea Plutitoare Puff! Uşa camerei Eretocritului Septimiu Verus se închise cu o pufnitură, lăsând să se piardă zgomotul în ecoul încăpe-rii. Lovitura fu atât de puternică încât lampa de pe noptieră se auzi, vag, vibrând. Septimiu se opri în faţa geamului imens ce oferea o privelişte morbidă, dar totodată plăcută. La picioarele lui se întindea zona de locuinţă a magilor băştinaşi — o zonă întunecată şi tăcută care domnea la toate colțurile. Luna acoperită aproape toată de umbra Pământului, se vedea ca o linie subţire lumi-noasă pe cerul părăsit de lumina caldă a soarelui. În alte circumstanţe (cum visa el deobicei), priveliştea putea fi un decor romantic, poate…

  • Sufletele celor Rătăciţi

    PrologDin umbră Decembrie, 2014 Ochii se plimbau de colo-colo. Încăperea părea să fie un coridor înalt în formă de boltă. Pereţii laterali erau îmbrăcaţi cu portrete care înfăţişau oameni şi fiinţe ciudate. Aveau un aer de Casa Groazei. Un fior îi străbătu tot corpul, făcând-o să tresară. Uitându-se mai atent avu impresia că picturile o urmăresc cu fiecare pas. Prefera să priveas-că înainte pentru a-şi opri frica. Ecoul creat de pantofii cu toc răsuna la fiecare pas, pe marmura uşor denivelată. Sunetele o speriau, făcând-o să-şi dorească tot mai mult să ajungă mai repede la destinaţie. Coti la dreapta şi după câţiva paşi se opri brusc. Înghiţi în sec şi…

  • Sibiu…orașul caselor cu ochi

    …care îți zâmbesc de fiecare dată când revii în orașul cu străzi pietruite  și cu bijuterii arhitecturale. Când trei fete zăpăcite se aventurează într-un oraș idilic și fermecător cum e Sibiul, mini weekendul de sfârșit de vară 2019 nu se poate transforma decât într-o escapadă frumoasă. Orice alegi să faci în Sibiu, un lucru e sigur…ai ce vizita și experimenta și, există șanse minime să te plictisești. Mai ales dacă ești alături de prietenele tale. Iar noi am ales să ne începem ziua cu un mic dejun, de fapt, brunch la Café Wien din centrul orașului. Într-o muzică de pianină, am mâncat cei mai delicioși cartofi pai cu brânză și…

  • Cafea și teancuri de cărți

    În cele mai multe din pozele noastre de pe feed sau story, ne puteți vedea una dintre mâini mereu ocupată. Cu ceva important. Cu ceva buuun. Cu ceva pentru care pierdem autobuzul, socializăm cu oamenii care așteaptă și ei la rând. Cu ceva pentru care dăm telefoane înainte. Cu ceva ce ni se potrivește și, da, aș cam putea spune că ne definește: cafeaua to go de la Mau Café. Pentru cei din Bacău, Mau Café e locul de refill, din toate punctele de vedere. Nu doar că te încarci cu energie la pachet, cu cafea bună și arome pentru orice gust. Dar te încarci cu muzica bună de pe…

  • Agatha sau Chandler

    Autoizolare. Ziua 43 .   Care mi-e cea mai dragă activitate? Cititul. Așa se face că, în aceste zile dau gata carte după carte. Am citit cât să îmi depășesc targetul. Ceea ce e bine. Înseamnă că încă nu m-a demoralizat situația actuală. (Mare lucru… de obicei mă demoralizez din lucruri mult mai mărunte…) Oricum, dintre toate cărțile citite două se încadrează în același gen de literatură: mistery (bine… ficțiune polițistă) … Și mi s-a părut interesant să scriu un articol comparativ între cele două. Ca un fel de battle al romanelor mistery …. Pe de-o parte o avem pe clasica, celebra, consacrata Agatha Christie cu „Cadavrul din bibliotecă”.  În celălalt…

  • Altfel de poveşti…

    Una dintre comorile pe care le dețin în “acasa” mea este  colecția de cărți cu povești din copilărie. Mereu am fost fascinată de ele, sentiment hrănit de procurarea lor dificilă, într-o perioadă în care cărțile se găseau greu și nici măcar nu îți permiteai luxul de a le selecta după preferințe, căci le cumpărai la “bax”. Îmi amintesc bine cum tata ne povestea despre peripețiile lui prin București, în căutare de cărți. Iar când le primeam le cercetam din copertă până-n cusătura foilor, le miroseam și le verificam luciul sau rugozitatea  hârtiei și le însemnam în felul nostru. Apoi, înainte de a descifra conținutul scrierii, începeam să analizăm ilustrațiile și…

  • Ce făceam acum un an?

    Cand memoria te lasă, ai Google Foto care să-ți arate ce momente ai imortalizat în trecut, sau Facebook care îți amintește că ai petrecut timpuri frumoase cu oameni calzi, dragi ție, pe care îi vedeai zilnic fără restricții sau alte limitări. Sunt o norocoasă…sunt înconjurată de atâția oameni buni și frumoși cu care am trăit experiențe diverse și pe care le-am surprins în sute de instantanee, dar mai ales mi le-am întipărit în minte și în suflet. Ce făceam acum un an? Pfff…îmi trăiam libertatea după care acum tânjesc. Astfel, că în perioada similară a anului trecut mă găseam bronzându-mă sub soarele Mexicului, bălăcindu-mă în Marea Caraibelor, făceam plajă în Cancun…

  • Ce faci toată ziua?

     „Timpul nu mai avea răbdare”, încheie Marin Preda romanul Moromeții, o constatare tristă care până de curând era valabilă. Doar că între timp, raportul nostru cu timpul s-a schimbat dramatic. Am luat o pauză impusă de la viața pe fast forward, de la activitățile mereu mult prea multe pentru timpul limitat, de la fuga continuă și prea înverșunată către o fericire efemeră. Poate era nevoie de repaus mental, fizic, emoțional. Că să revenim la lucrurile simple. Ca să ne redescoperim. Ca să găsim alte lucruri care ne motivează. Ca să experimentăm. Ce faci toată ziua? E o întrebare pe care o auzim mereu, acum. Facem lucrurile pe care ni le…

  • Despre cum am cucerit Craiova…

    Când trei moldovence ajung în inima Olteniei, orașul Craiova, doar lucruri bune se pot întâmpla. Participarea Editurii Heyday Books la Târgul de Carte Gaudeamus Craiova a fost o experiență care va rămâne mult timp în topul episoadelor frumoase cu care ne putem mândri.  Asta pentru că am descoperit oameni minunați, ne-am regăsit cu prietenii pe care îi cunoșteam doar din online, ne-am făcut unii noi, ne-am fotografiat cu #cititoriialintati care ne-au vizitat în colțul Heyday Books și cel mai important, am lansat oficial cartea „Graffiti” aparținând scriitorului locului, Cristi Nedelcu. Ne alintăm nu doar cititorii, ci și scriitorii Editurii. Vă menționam anterior că, pe lângă lansarea de la Slatina și…