#9 m-am epuizat emoţional cât am putut nu am dat niciodată mai puţin decât trebuia şi nu voi şti să transmit mai mult decât nu se poate am un cerc vicios în minte pe care îl las să se adape din mine nu mai mănânc nimic azi nu mai beau nici apă vreau doar să mă întind pe o pajişte de flori neînflorite şi să stau acolo până îmi trece viaţa odată cu ele să mă bucur de copilăria lor cum nu m-am bucurat de a mea să fie zi când nu am noapte să fie cald când am doar iarnă să fii şi tu acolo când mă îngroapă liniştea…

#8 e un sentiment ciudat cel al despărţirii când ştii că vine că se ascunde ca un clovn de copii înainte să îi sperie aşa cum mă simt acum pregătit de nepregătit de ruptură nu vreau să te las dar aşa e cel mai bine despărţirile sunt paralizie temporară nu ştii să mai vorbeşti nu ştii să mai asculţi nu ştii să mai gândeşti nu ştii pur şi simplu şi atât contează că nu mai ştii ce simţi ţi se blochează mintea pe imaginea celui iubit atunci când te desparţi e ca şi când de sete ai cere să bei apă oxigenată ca şi când fugi de traumă mergând mereu…

#7 îmi dau seama că nu mai e nimic diferenţele astea dintre neuronii noştri mă enervează teribil nu mai am destulă minte pentru câte mă dor nu mai am destulă energie să mai lupt cu tine nu mai pot să întorc iubirea pe toate părţile şi să-i găsesc culoarea potrivită azi mă simt singur mai solitar decât întunericul mă simt mai singur decât atunci când eram singur nu mai arde focul cum o făcea cândva şi nu mai simt setea cum mă seda cândva am gânduri pe hârtii de care nu a auzit nimeni şi vorbe nescrise pe care le ştiu toţi nu mă mai înţelegi nu mă mai gândeşti…

#6 mă gândesc că în ultima perioadă am fost părăsit de cuvinte scrisul s-a uitat la mine m-a analizat şi a constatat că nu mai am de ce să-l folosesc şi a plecat fără să se uite înapoi fără să mă întrebe dacă chiar sunt bine nu am conştientizat de ce nu mai pot scrie până acum dar m-am trezit din vis nu mai merge scrisul la mine s-a stricat şi nu am ce să-i fac nu mai curg metaforele corect nu mai e liniştea aia de dinaintea cuvintelor care să-mi acopere ca o umbrelă mintea nu mai am scrisul în mânecă nu mai am dorul ce se frânge în…

#5 explozie de dor între noi doi clișeu artistic așa ca mine și ca tine îmi cer singur să nu fiu vulnerabil dar îmi cad din mâini cuvintele și se lovesc de foi cum se sfârșesc oamenii de la utimul etaj direct pe asfalt așa îmi umplu singur foile cu roșu cadavre de rime sicrie uitate în pământ îmi cer să încerc să nu mai merg în locuri în care am fost noi doi să alerg când ajung în parc și văd umbra ta în urma mea să îmi rup mâna cu care te-am ținut strâns în ploaie și să dau foc la cinematograful unde am vizionat atâtea filme proaste…

#4 des mi se întâmplă să mă gândesc la noi doi știi doar că îți spuneam și zilele trecute că îmi doresc să fii aici dar zilelele trecute s-au risipit prea repede și am rămas iar singur atât de solitar că mă dor oasele de la mâini că am scris prea mult după tine și doare rar mi se întâmplă să îmi pot concentra gândurile în altă direcție decât spre tine rare sunt clipele în care nu mai orbesc după sentimentul de a fi și doare mereu mă întreb la final de zi unde ești cum ești când ești cu cineva oare cât de bine ești și am un sentiment…

#3 vânătoarea de oameni e cea mai grea îmi iau pușca și țintesc spre cer și sper să îmi cadă în brațe iubirea să o prind de umeri să o resuscitez și să fim bine prădătorul din mine caută neîncetat nu se lasă bătut până nu o are vreau să o așez cu grijă pe patul din sufragerie cu umărul însângerat cu lacrimile șiroind cu sufletul deschis să-l miros și să mă îndrăgostesc pe loc să îmi deschid și eu inima și să o las să mă vadă așa cum sunt eu gol s-a trezit mă privește tacit și șiret ascund arma înghit glonțul înroșit de vopsea zâmbesc dar ea…

#2 am zile în care nici ele nu mă mai înțeleg nopți în care mă las purtat de foile unei cărți doar să nu mai simt și așa nu mai simt am zile în care arăt diferit în oglindă și o cred pe cuvânt dar am momente în care nu mai sunt eu nu mai sunt celălalt și nici nu cred că mai vreau să fiu vreodată cel adevărat uneori îmi place să mimez iluzia cu adevărul și să nu mai trimit semnale greșite către suflet mă surprind prins între bibelouri de sticlă unele mai reci altele mai seci cele mai multe sunt chipurile mele ridate de trecut nu mai…

#1 sadder sadder sadder sadder sadder cică nu prea există cuvântul ăsta dar mie îmi place rău că așa mă simt cu fiecare seară chiar și când îmi beau cafeaua amară eram sadder și când am călcat dimineață pe podeaua din cameră când m-am ridicat din pat eram sadder când am pus capul pe pernă aseară am ațipit un pic doar că eram trist și nu am putut dormi dar așa se manifestă anxietatea asta din mine sau truda de a finisa o luptă cu mine una dintre coaste dintre oase că acolo sunt mai sadder dar nu te deranjează poți să mă numești așa de azi eu sunt Sadder…

În cele mai multe din pozele noastre de pe feed sau story, ne puteți vedea una dintre mâini mereu ocupată. Cu ceva important. Cu ceva buuun. Cu ceva pentru care pierdem autobuzul, socializăm cu oamenii care așteaptă și ei la rând. Cu ceva pentru care dăm telefoane înainte. Cu ceva ce ni se potrivește și, da, aș cam putea spune că ne definește: cafeaua to go de la Mau Café. Pentru cei din Bacău, Mau Café e locul de refill, din toate punctele de vedere. Nu doar că te încarci cu energie la pachet, cu cafea bună și arome pentru orice gust. Dar te încarci cu muzica bună de pe…