Joia de poezie

#2

am zile în care nici ele nu mă mai înțeleg
nopți în care mă las purtat de foile unei cărți
doar să nu mai simt
și așa nu mai simt

am zile în care arăt diferit în oglindă și o cred pe cuvânt
dar am momente în care nu mai sunt eu
nu mai sunt celălalt
și nici nu cred că mai vreau să fiu vreodată
cel adevărat

uneori îmi place să mimez iluzia cu adevărul
și să nu mai trimit semnale greșite către suflet

mă surprind prins între bibelouri de sticlă
unele mai reci
altele mai seci
cele mai multe sunt chipurile mele ridate de trecut
nu mai sunt eu
nu mai suntem la fel după ce devenim noi
și nu mă mai judec
nu mă mai ascund

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.